Scurtă introducere în geodezie

Una din problemele fundamentale ale geodeziei este, după cum se cunoaște, determinarea formei și dimensiunilor Pământului. Acest lucru poate fi realizat, în principiu, prin trei metode care nu pot fi însă separate distinct:

• Metode geometrice. Cu aceste metode se ocupă geodezia elipsoidală sau geodezia matematică și constau, în principal, din efectuarea de măsurători de arce de meridian și paralel și apoi din măsurători complexe în rețele geodezice;

• Metode astronomo-geodezice și satelitare cu care se ocupă geodezia cu sateliți și astronomia geodezică;

• Metode fizice. Cu aceste metode se ocupă geodezia fizică, elementele de bază necesare înțelegerii fenomenelor fizice care trebuie luate în considerare în metodele de determinare a formei și dimensiunilor Pământului vor fi prezentate în continuare.

Bazele metodelor dinamice de determinare a formei și dimensiunilor Pământului au fost enunțate pentru prima dată de către Clairaut în cartea sa „Teoria figurii Pământului” (1743).

De-a lungul timpului, tehnicile de măsurare s-au îmbunătățit într-un ritm accelerat și datorită faptului că geodezii au devenit tot mai conștienți de modificările dinamice care au loc atât în interiorul cât și în exteriorul Pământului. Pe de o parte, aceste modificări, cum ar fi modificarea axei de rotație a Pământului, mișcările crustale locale și globale, etc., conduc la modificări în observațiile geodezice și eventual în forma și dimensiunile Pământului. Pe de altă parte, teoriile geodezice și tehnicile speciale de măsurare s-au dovedit a fi foarte ușor de folosit în monitorizarea – și prin urmare un ajutor în explicarea – multor procese și fenomene dinamice. ca știință interdisciplinară care s-a dezvoltat în ultima perioadă, geodinamica a devenit o parte importantă a științei numite geodezie. Acest lucru face ca geodezia să fie plasată în domeniul științelor naturii și în particular al geo-științelor, contrar caracterului aplicativ de practicare a tehnicilor geodezice de măsurare.

În concluzie se poate spune că geodezia este una dintre cele mai vechi științe ale naturii din istoria omenirii. (n. A. unii zic că ar fi a doua meserie din lume după… fetele vesele). Din punct de vedere științific, geodezia se ocupă cu studiul Pământului, a câmpului său gravific și modificările sale dinamice. Evident că toate aceste trei domenii de studiu se întrepătrund unul cu altul.

În ultimul timp, din punct de vedere practic, geodezia poate fi împărțită în trei domenii de activități:

• Poziționarea (din punct de vedere geodezic);
• Studiul câmpului gravific;
• Geodinamica.

Din punct de vedere tehnic, tehnologia geodezică constă atât în tehnicile convenționale terestre (triangulație, trilaterație, nivelment, etc.) cât și tehnicile moderne spațiale. Aceste tehnici geodezice nu sunt utilizate numai pentru scopuri științifice ci și pentru crearea infrastructurii geografice naționale și globale (rețele de control naționale/continentale), pentru scopuri cartografice, construcții inginerești, planificare rurală și urbană. Dezvoltarea ştiinţei numită geodezie a condus la apariţia unor discipline aplicative în interiorul acesteia cum ar fi fotogrammetria pentru scopuri topografice (scopul iniţial al fotogrammetriei), cartografia pentru prezentările grafice a rezultatelor măsurătorilor terestre şi, recent, geo-informatica pentru manipularea integrată a datelor geografice asistată de tehnologii moderne de calcul.

Deşi este o ştiinţă veche, geodezia continuă să se dezvolte incluzând noile cunoştinţe despre Pământ. În continuare geodezia trebuie să facă faţă noilor schimbări şi să răspundă adecvat noilor cerinţe cum ar fi:

• Definirea şi menţinerea sistemelor şi reţelelor geodezice de referinţă moderne, cu acurateţe şi în timp real prin utilizarea tehnicilor de calcul avansate, a tehnicilor satelitare şi a telecomunicaţiilor cu scopul de a facilita producţia, distribuţia şi utilizarea informaţillor geografice de tipuri diferite;

• Perfecţionări în determinarea gravităţii Pământului cu ajutorul misiunilor gravimetrice satelitare dedicate (CHAMP, GRACE, GOCE, etc.);

• Măsurarea şi inţelegerea proceselor geodinamice utilizând tehnici geodezice de măsurare.

Fiind o ştiinţă cu caracter global este evident că activităţile geodezice nu se pot desfăşura decăt printr-o cooperare internaţională. Multe dintre cooperările internaţionale sunt organizate prin intermediul Asociaţiei internaţionaie de Geodezie AIG (International Association of Geodesy – IAG) care are cinci secţiuni:

1. Poziţionare (Positioning);
2. Tehnologii spaţiale (Space Technolgies);
3. Gravimetrie (Gravimetry);
4. Teorie şi metodologie (Theory and Methodology);
5. Geodinamică (Geodynamics).

Fiecare din aceste secţiuni are mai multe grupuri speciale de studiu şi comisii structurate pe grupuri de cercetare.

În interiorul comunităţii geo-ştiinţelor, cooperarea cu alte ştiinţe este coordonată de Uniunea Internaţională de Geodezie şi Geofizică – UIGG (International Union of Geodesy and Geophysics – IUGG) care cuprinde şase asociaţii:

• Asociaţia Internaţională de Geodezie – IAG;

• Asociaţia Internaţională de Geomagnetism şi Aeronomie – IAGA;

• Asociaţia Internaţională de Ştiinţe Hidrologice – IAHS;

• Asociaţia Internaţională de Meteorologie şi Ştiinţe Atmosferice – IAMAS;

• Asociaţia Internaţională pentru Ştiinţele Fizice ale Oceanelor – IAPSO;

• Asociaţia Internaţională de Seismologie şi Fizica Interiorului Pămăntului – IASPEI;

• Asociaţia Internaţională de Vulcanologie şi Chimia interiorul Pământului IAVCEI.

În fiecare ţară membră a UIGG (România fiind membră) există un comitet naţional care coordonează activitatea ştiinţifică şi menţine contactul cu asociaţia.

*Anul acesta vom avea o conferință UIGG la Bacău în perioada 16-19 mai. Detalii aici.

---

Bibliografie:

Moldoveanu C.

Bazele Geodeziei Fizice Editura CONSPRESS 2010