Personalități din geodezie. Astăzi primul episod: Laplace (Pierre-Simon)

Acum că am rezolvat cu Glosarul să revenim la poveștile noastre.

Acest articol dă startul unei serii de povești despre oamenii care, de-a lungul timpului, au adus contribuții științei care se cheamă geodezie.

Pierre-Simon, Marchiz de Laplace

În 1784 a dezvoltat conceptul de potențial gravitațional, introdus de către Joseph-Louis Lagrange în perioada 1773 – 1780.

Pierre-Simon Laplace s-a născut la Beaumont-en-Auge (Normandia), pe 23 martie 1749. Era fiul unui mic fermier, Pierre Laplace, mama sa numindu-se Marie-Anne Sochon. Pierre Laplace se ocupa, de asemenea, cu comercializarea cidrului și ajunsese „sindic” al orășelului Beaumont-en-Auge. Deci, ca mai toți deștepții lumii, a fost fiu de  țăran, a pornit de jos. 😉

Și-a făcut studiile primare în localitatea natală (Beaumont-en-Auge – dacă nu ați fost atenți mai devreme) și a fost trimis de tatăl sau la o mănăstire benedictină pentru a-și continua studiile. La vârsta de 16 ani a fost trimis la Universitatea din Caen, pentru a studia teologia.

După ce a absolvit cursurile Universității din Caen, Laplace a avut șansa să îl cunoască personal pe D’Alembert, care l-a încurajat să persevereze în studierea matematicilor și i-a dat o scrisoare de recommandare, grație căreia a obținut un post de profesor de matematică la Școala Militară din Paris (înființată în 1750 de către regele Ludovic al XV-lea), post care îi permitea să-și continue studiile personale în timpul liber.

Încrezător în capacitățile sale, Laplace se dedică cercetării și timp de șaptesprezece ani, între 1771 și 1787, realizează cea mai mare parte din contribuțiile sale în astronomie. Publică, de asemenea, numeroase articole și memorii științifice referitoare la calculul integral, ecuații diferențiale și ecuații cu derivate parțiale. (a perseverat, nu glumă)

Laplace s-a căsătorit cu Marie-Charlotte de Courty de Romanges; cuplul a avut doi copii: o fată, Sophie, și un băiat, Charles-Émile.

Laplace a fost ales membru asociat al Academiei Franceze de Științe, la vârsta de 24 de ani (31 martie 1773). În 1785 a devenit membru titular al acesteia, la catedra de mecanică (n. A. voi cu ce vă puteți mândriți la 24 de ani?).

În timpul revoluției franceze, el a contribuit la introducerea sistemului metric și la organizarea prestigioaselor instituții de învățământ „École polytechnique” și „École normale supérieure”.

În 1795 a fost ales ca membru al nou-creatului Institut Francez (l’Institut de France), la catedra de matematică, institut al cărui președinte devine în 1812. În 1816 Laplace a fost ales membru titular al Academiei Franceze. În 1821, odată cu fondarea „Societății Geografice” (Société de Géographie), devine și primul președinte al acesteia. Laplace a fost, de asemenea, membru al principalelor academii științifice din Europa acelor timpuri.

În 1806, Napoleon l-a investit cu titlul de conte al Primului Imperiu Francez. După restaurația Bourbonilor a devenit marchiz (din 1817).

Pierre-Simon Laplace a murit pe 5 martie 1827, în locuința sa de la Arcueil, din apropierea Parisului, cu doar câteva zile înainte de a împlini vârsta de 78 de ani.


Contribuții aduse:

  • Teoria generală a determinanților (simultan cu Alexandre-Théophile Vandermonde, 1772)
  • Demonstrația teoremei care afirmă că orice ecuație algebrică de grad par are cel puțin un factor pătratic real
  • Soluția ecuației cu derivate parțiale liniare de gradul doi
  • A fost primul matematician care a luat în considerare problemele dificile implicate în ecuațiile cu diferențe finite mixte; a demonstrat că soluția unei ecuații în diferențe finite de gradul I sau de gradul II poate fi obținută sub forma unei fracții continue
  • De numele lui Laplace este strâns legată noțiunea de operator Laplace, sau laplacian. Acesta este un operator diferențial de ordinul al doilea, eliptic, în spațiul euclidian n-dimensional, definit ca divergența gradientului
  • O altă contribuție însemnată a lui Laplace, în analiza funcțională, este transformata (nu transformarea) Laplace. Transformata Laplace are numeroase aplicații importante în matematică, fizică, optică, inginerie electrică, automatică, prelucrarea semnalelor și teoria probabilităților. În matematică, este folosită la rezolvarea ecuațiilor diferențiale și integrale. În fizică, este folosită la analiza sistemelor liniare invariante în timp, cum ar fi circuitele electrice, oscilatorii armonici, dispozitive optice și sistemele mecanice.
  • În 1812, Laplace a publicat celebra sa lucrare Théorie analytique des probabilités („Teoria analitică a probabilităților”), în care a pus în valoare numeroase rezultate fundamentale din domeniul teoriei probabilităților și al statisticii matematice
  • Laplace a afirmat stabilitatea sistemului solar. Deși Isaac Newton reușise să deducă matematic legile mișcărilor planetare, formulate anterior de Johannes Kepler, mai rămâneau de rezolvat unele probleme. Orbitele planetelor în jurul Soarelui sunt eliptice, dar ele nu rămân complet neschimbate de la un an la altul. Stabilitatea cosmosului și chiar a legii gravitației a fost pusă la îndoială în diferite momente de personalități eminente precum Leibniz și Euler. Laplace a demonstrat că perturbațiile orbitelor planetelor nu le-ar putea modifica distanțele față de Soare nici după perioade de mii de ani
  • Laplace a avut o colaborare foarte reușită cu Lagrange în domeniul astronomiei („mecanică celestă”, cum era denumită atunci astronomia fizică). Cei doi au scris o multitudine de articole despre mișcarea planetară, lămurind, printre altele, discrepanțele observate la mișcările orbitale ale lui Jupiter și Saturn. De asemenea, ei au demonstrat că accelerația lunii variază în funcție de orbita pământului și au introdus o nouă metodă de calcul infinitezimal pentru descrierea mișcării corpurilor cerești
  • În lucrarea sa din 1784 („Theorie du mouvement et de la figure elliptique des planetes”), Laplace dezvoltă conceptul de potențial gravitațional, introdus de către Joseph-Louis LagrangeAceastă ecuație este cunoscută în prezent ca ecuația Laplace. Sub forma sa mai generală:
  • A elaborat propria sa cosmologie
  • Laplace a fost primul om de știință care a postulat existența găurilor negre în univers și a introdus noțiunea de colaps gravitațional. Este extrem de interesantă, din perspectiva capacității de previziune, sugestia lui Laplace conform căreia „forța de atracție a unui corp ceresc poate fi atât de mare încât lumina să nu mai poată părăsi interiorul acestuia
  • În fizică, lui Laplace i se datorează teoria forțelor de atracție capilare
  • A dat prima explicație științifică a motivului pentru care teoria lui Newton a mișcărilor oscilatorii furnizează o valoare imprecisă a vitezei sunetului

Putem vedea starea actuală a universului ca efect al trecutului său și cauză a viitorului său. O minte care, la un moment dat ar cunoaște toate forțele care pun natura în mișcare și toate pozițiile în care se află elementele din care este compusă natura, minte care ar avea capacitatea să analizeze toate aceste date, ar putea îngloba într-o formulă unică toate mișcările din univers, de la cele ale marilor corpuri și până la cele ale celor mai mici atomi; pentru o astfel de minte nimic nu ar fi incert, iar viitorul, la fel ca și trecutul, ar fi prezent în fața ochilor săi – Pierre-Simon de Laplace, Essai philosophique sur les probabilités

Reveniți săptămâna viitoare pentru a afla cum a contribuit Molodenski la înlocuirea nivelmentului clasic cu nivelmentul prin GPS.

Anunțuri

Un gând despre „Personalități din geodezie. Astăzi primul episod: Laplace (Pierre-Simon)

Dă-te cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s